Trecerea in nefiinta a celui considerat de multi cel mai valoros fotbalist roman, Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947 - d.26 octombrie 2007), ne intristeaza si acum, la doi ani de la tragica sa disparitie. Prietenii, familia, oameni obisnuiti, toti îsi aduc aminte cum, odinioara, “Gâscanul” ne încânta cu geniul sau.

Pitestiul varsa, azi, o lacrima pentru idolul sau. Nicolae Dobrin s-a stins din viata mult prea devreme. Doi ani au trecut de când “Gâscanul” ne-a spus “adio” si a lasat o tara înlacrimata. Fostii sai elevi, doamna Gica, sotia, si fiul lor, Dan, prietenii, fanii si întreaga Românie sunt alaturi de familie. “Gicu iubea cel mai mult pe lumea asta fotbalul si pe sotia lui, Gica. Era înnebunit dupa ea. Aceasta femeie l-a înteles mereu. Ar fi facut orice pentru ea. Doar ca sa traiasca mai mult, în ultimii 15 ani, Gicu nici n-a mai pus gura pe alcool”, povestesc fostii colegi ai “Gâscanului”.

Îl plâng copiii de la scoala de fotbal
La Scoala de fotbal “Nicolae Dobrin” e mare tristete. Copiii de la grupele 1992, 1993 si 1995 nu schiteaza zâmbetul obisnuit la întâlnirea cu mingea de fotbal. “Cu siguranta nu vom mai întâlni un om ca Nicolae Dobrin. Ne pare rau ca nu mai este aici, sa ne mai arate câte un dribling smecheros”, spune, printre suspine, Romeo Paraschivescu, un junior care viseaza sa-i calce pe urme. Ultimele vorbe, ale omului de încredere al lui Gicu, antrenorul Petrisor Calota, ne cufunda si mai mult în amaraciune: “Fotbalul românesc mai trebuie sa astepte înca 1.000 de ani ca sa vada un nou geniu, asa cum a fost Nicolae Dobrin!”.

De ziua lui, facea cinste cu prajituri
Apropiatul lui Dobrin, Petrisor Calota, deapana amintiri emotionante de la aniversarile “Gâscanului”: “De obicei, de ziua lui, aducea prajituri pentru juniori. Eu luam copiii, îi piteam la el în birou, iar atunci când intra, micutii începeau sa-i cânte «La multi ani!». Se înmuia imediat. Le dadea prajituri copiilor si îi pupa.”